Recenzie: Spulbera-mă de Tahereh Mafi (Atingerea lui Juliette, vol. 1)

În sfârşit am ajuns şi cu recenzia asta...  Cartea e terminată de mult timp...  Mă scuzaţi că am întârziat atât!

Spulberă-mă, este primul volum din seria Atingerea lui Juliette, scrisă de Tahereh Mafi. Titlu original al cărţii este: "Shatter me" şi este cartea de debut a autoarei Seria cuprinde 3 cărti: Shatter me, Unravel me, Ignite me.  Plus 3 volume satelit în format electronic: Destroy me, Fracture me, Unite me.

Traducere din limba engleză de: Shauki Al-Gareeb 

Nr pagini: 352 
Format: 13 x 20 cm 
Aparitie: 2012 

Disponibilă la: Leda  

şi elefant.ro

         

Rezumat:

"Suntem într-o lume care se destramă, stăpânită de foamete şi violenţă.  Bolile distrug populaţia, nu mai există păsări care să zboare, iar norii arată ciudat. Restauraţia, facţiunea politică menită a salva o lume muribundă, dar care, îmbătată de putere, a devenit despotică, domină vieţile şi gândurile tuturor.  Ecosistemul  a fost distrus de abuzurile oamenilor"

Juliette, este captivă într ospiciu timp de 264 de zile. Nu pentru că suferă de  probleme psihice, ci doar pentru că poate ucide orice fiinţă cu o simplă atingere. Nimeni nu ştie de ce Juliette deţine acestă putere. Tot ceea ce se ştie este că Juliette, poate ucide şi tortura orice fiinţă fără voia ei. 

protagonista, este o persoana foarte melancolica în prima fază a cărţi, dar este şi foarte dezămăgită de ea însăşi, se consideră un monstru din cauză acestei însuşiri neobişnuite pe care o are. 

Tânjeste cu disperare după o simplă atingere, o mângăiere, sau o îmbrăţişare. Lucrurile care sunt simple şi obişnuite  pentru  alţi oameni, sunt pentru Juliette chiar imposibile. 

"Tot ce am vrut vrodata a fost sa intind mana si sa ating o alta fiinta umana, nu doar cu degetele, ci si cu inima. Am vazut lumea si lipsa ei de compasiune, judecata ei aspra si suparatoare, si ochii reci si plini de ura. Am vazut-o peste tot in jurul meu. " (Julette)

Până şi ea nu este sigură de deplinătatea ei mentală. Se întreabă  frecvent dacă este într-adevăr nebună sau nu. Nu mai este sigură de nimic legat de ea însăşi. Juliette, a fost adusă la institut  din casa părinţilor ei,  care erau foarte înfricoşaţi de puterea ei.

 " Nu-mi pot aminti caldura vreunei imbratisari. Bratele ma dor de la inevitabila gheata a izolarii. Propria mea mama n-a putut sa ma tina in brate. Tatal meu n-a putut sa-mi incalzeasca mainile inghetate. Traiesc intr-o lume de neant."

"Priviti-ma, e ceea ce voiam sa va spun. Vorbiti cu mine din cand in cand. Gasiti-mi un leac pentru aceste lacrimi, as vrea sa respir cu adevarat pentru prima oara in viata. "

   Nu mai ştie cine este cu adevărat şi se simte total pierdută. îşi vede viaţă şi propia existenţă total lipsită de sens.  În mare parte atunci când este la ospiciu stă şi priveşte pe fereastră şi oferă personificări fiecărui obiect fără viaţă pe care-l vede. Când nu se uită pe fereastră, Juliette scrie cu un stilou rupt într-un carneţel, folosind scrisul precum un mod de eliberare a sufletului. Juliette, îşi doreşte să respire aerul lumii destrămate din care face parte. 

 Dincolo de ospiciul în care este prizonieră, lumea din care face parte protagonista este şi ea davastată: 

" Nu prea mai avem anotimpuri. Animalele sunt pe moarte, păsările nu mai zboară, semănăturile nu prea mai cresc, fllorile aproape că nu mai există. Vremea este instabilă. Uneori, zilele noastre ajung şi la 33 de grade. Alteori ninge fără motiv. Nu mai putem produce suficentă mâncare, nu mai putem menţine o vegetaţie pentru animale, şi astfel nu putem să-i hranim pe oameni cu ce au nevoie. Pănă ce restauraţia să fi preluat frâiele, promiţând că avea o soluţie, populaţia noastră scădea alarmat de rapid. Animalele erau atât de flămânde, încât erau în stare să mănânce orice, iar oamenii erau atât de flămânzi, încât erau dispuşi să mănânce animalele otrăvitoare. Ne omorâm singuri, încercând să rămânem în viaţă. Vremea, plantele, animalele şi supravieţuirea umană sunt legate între ele, fără posibilitate de scăpare. Elementele naturale se războiau între ele, deoarece noi făceam abuz de propiul nostru escosistem. De propia noastră atmosferă De propiile noastre animale. De propii noştri oameni. Rastauraţia a promis să rezolve lucrurile. Dar, cu toate că sănătatea umană a găsit un minimum de uşurare sub noul regim, mai mulţi oameni au murit din cauza unor arme încărcate decât a unor stomacuri goale. Treptat, situaţia se înrâutăţeşte. "

 Lumea devastată este condusă de Restauraţie, nişte oameni care promit să aducă pacea in acea lume deplorabilă impunând un nou regim pentru locuitorii râmaşi în ea:

 "Gata cu imaginațiile periculoase, gata cu rețetele medicale. Se impune o nouă generație formată doar din indivizi sănătoși. Bolnavii trebuie închiși. Bătrânii trebuie eliminați. Nebunii trebuie duși la ospiciu. Doar cei  puternici supraviețuiesc."

"Nevoile egoiste, poftele și dorințele oamenilor trebuie date uitării. Lăcomia, răsfățul și voracitatea trebuie să fie înlăturate din comportamentul uman, dar aparent nu și din comportamentul liderilor."

Se impune traiul simplu, o singură limbă și un nou dicționar de cuvinte pe care toată lumea să le înțeleagă. "

Ce se întâmplă în continuare veţi afla dacă citiţi cartea.

Părerea mea:

Cartea asta, cartea asta,

Cartea asta, cartea asta,

Cartea asta, cartea asta

Cartea asta, cartea asta.

 Cartea asta este absolut extraordinară!

 De fapt nici nu cred că sunt cuvinte existente prin care să pot să o descriu. Este o carte unică, orginală si nu regret deloc că am cumpărat-o.  Vreau să vă spun că mă plimbam prin librări online şi am dat peste ea din curiozitate, i-am citit descrierea şi în ziua următoare am şi făcut comanda la ea. N-am mai avut rabdare până la livrarea ei, aşa că am încercat să o  caut din nou pe net. Mă gândeam că poate gasesc un preview mic - electronic. Si am gasit unul de 35 pagini Am citit din el câte puţin în fiecare zi, în aceeaşi perioadă în care  citeam " Sacrificiul" de Anna Carey (Eve, volumul 2) Va dati seama ca indata ce mi-a venit cartea in format piparit am si devorat-o. Pierzandu-ma in fiecare cuvant  Povestea lui Juliette este emoţionantă, sensibilă şi tulburătoare. Cred că autoarea este deja una dintre preferatele mele. Fiecare pesonaj îţi naşte interesul pentru el, iar fiecare pagină este hipnotizantă încă de la primele  rânduri. Personajele sunt demne de admirat, fiindcă fiecare dintre ei te face să vrei să-i descoperi mai atent: 

- Juliette, are o putere distrugătoare, dar este atât de blândă, şi are un suflet extrem de bun, iar haosul din capul ei, pe care-l găseşti la începutul cărţii este captivant. Pare foarte sensibilă, iar faptul că aproape se urăşte pe ea însăşi, te face s-o crezi fragilă precum o frunză, dar faptul că supravieţuieşte într-un ospiciu 264 de zile, fără să obţină vreo boală mentală, îţi dovedeşte că e puternică. Personajul ei este interesant, te atrage şi te face să laşi cu greu cartea din mână.

 -Adam, este atât de tandru cu Juliette şi pare atât de pasional şi de îndrăgostit de ea... 

-Warner, este malefic şi distrugător, dar este extrem de puternic, hotărât şi sigur pe sine, đeşi uneori pare plin de el (Iar eu nu suport oamenii ca el) Personajul ăsta are ceva care te atrage şi te face să vrei să-l cunoşti.  

-James (Fratele lui Adam) este un copil adorabil.  

Cartea asta are de toate: senzulitate, romantism, dragoste, paranormal, mister, drama, este chiar şi horror uneori şi o recomand din toată inima tuturor!

Stilul de scriere este poetic, plin de forta si de emotie. Autoarea reuseste sa descrie fiecare sentiment, pe care-l traieste personajul ei principal printr-o atenta manuire stilata a metaforelor.

Ce mi-a plăcut:

-Povestea de dragoste dintre Juliette şi Adam este înduioşătoare.

-Stilul de scriere artistic

- felul in care a curs povestea lin si poetic, fara sa fie fortata deloc.

Ce (nu) mi-a plăcut: 

-Pe parcusul cărţii se nasc mistere, care nu sunt dezvăluite deloc, cum ar fi: nu aflăm de unde vine puterea nocivă a lui Juliette

- nu aflăm de ce unele persoane sunt imuni la harul ei.

Singurele detalii pe care le ştim despre părinţii lui Juliette, sunt presupunerile ei, dar nu ştim dacă ceea ce crede ea este adevărat sau nu..

 

Sper că autoarea ştie ce face şi sper că va scoate la iveală secretele în celelalte cărţii ale seriei...

Părerea mea despre autor:

Când am spus că autorea a devenit una dintre favoritele mele, n-am spus-o degeabă. Tahereh, este un real talent. Mintea ei este un râu de figuri de stil nesfârşite. Uneori, le foloseşte pe aceleaşi,  dar le înlocuieşte cu sinonime, astfel incât nu te plictiseşti de ele, stilul în care ea scrie este complet nou şi de necomparat. Pur şi simplu nu are cum să nu-ţi placă. 

Citate: 

"Picaturile de ploaie sunt singurele care imi amintesc ca norii au batai de inima. Și că și eu am. "(Juliette) 

"Cineva a luat soarele si l-a prins din nou de cer, insa in fiecare zi atarna din ci in ce mai jos. E ca un parinte neglijent care nu te cunoaste decat pe jumatate. Soarele nu vede niciodata cum absenta lui schimba oamenii. Cat de diferiti suntem pe intuneric." (Juliette)

"Uneori cred ca singuratatea dinlăuntrul meu o sa explodeze prin piele, si uneori nu sunt sigura daca se va rezolva ceva vrodata daca plang sau tip sau rad isterica. Uneori sunt atat de disperata sa ating sa fiu atinsa sa simt incat sunt aproape sigua ca voi cadea de pe o stanca intr-un univers paralel unde nimeni nu va mai fi instare sa ma gaseasca. " (Juliette) 

"Aceste cuvinte sunt voma.

Acest stilou subred este esofagul meu.

Acesta bucata de hartie este vasul meu de portelan. " (Juliette) 

"Soarele e o chestie aroganta, care lasa mereu lumea in urma cand se plictiseste de noi. Luna e o prietena loiala. Nu pleaca niciodata. E Mereu acolo, veghind, neclintită, stiindu-ne in momentele noastre bune si rele, schimbandu-se intotdeauna, asa cum facem si noi. In fiecare zi e o versiune diferita a ei insasi. Uneori slaba si palida, alteori puternica si plina de lumina. Luna intelege ce inseamna sa fii om. Sovaielnic. Singur. Patruns de imperfectiuni." (Juliette) 

"Din lipsa de relatii umane, am format legaturi cu personjele create pe hartie. Am trait iubirea si pierderea prin povestile care se intind de-a lungul istoriei, experimentat adolescenta prin asociere. Lumea mea este o retea formata din cuvinte, legand membru de membru, os de tendon, ganduri si imagini, toate laolalta. Sunt o fiinta compusa din litere, un personaj creat din propozitii, o nascocire a imaginatiei formata prin fictiune. " (Juliette)

"E ciudat sa ai pe cineva cu care sa poti vorbi. E ciudat sa trebuiasca sa-mi folosesc energia pentru a-mi misca buzele ca sa formez cuvintele necesare pentru a-mi explica actiunile. De atata timp, nimanui nu i-a pasat. Nimeni nu m-a privit suficient de atent pentru a se intreba de ce ma uit pe fereastra. Nimeni nu m-a tratat vreodata ca egal. Si totusi , el nu stie ca sunt un monstru secretul meu. Ma intreb cat va mai dura pana va incerca sa se salveze de mine.(Juliette) "

"Simt cum fluturii din stomacul meu iau foc. O umilinţa inexplicabila imi arde carnea. Nu stiu unde sa privesc. Respira adanc. Indraznesc sa-i intalnesc privirea. Ochii sai au exact nuanţa cobaltului, unei vanatai care infloreste, limpezi si patrunzatori si fermi. Maxilarul ii e inclestat, iar trasaturile ii sunt sunt sculptate expresie grijulie. Toata noaptea s-a gandit numai la asta. " 

Nota: 9/10

Trailer official: